Iubește-mă Doamne când o merit cel mai puțin pentru că atunci am nevoie cel mai mult!

Framantatura de cuvinte ... nerostite













vineri, 7 octombrie 2011

Scrisoare catre un prieten basarabean

               Draga Vasile,
     Mda , cam laconic raspunsul primit din partea autoritatilor. Am decis sa risc un alt raspuns pentru tine. Mi-am adus aminte cu drag de cuvintele unui preot profesor de odinioara - parintele Ion Buga.
     Acum eu cred ca Basarabia este o enclava si iti voi explica de ce. Nu este nici parte integranta din Romania asa cum a fost odinioara si prin urmare nici parte din Uniunea Europeana (ce paradox sa fii european in afara Europei!) nici parte din fosta Uniune Sovietica. Eu o vad ca pe o tara (?!?) mica inconjurata de indiferenta generala a tuturor vecinilor. O tarisoara ce sufera cumplit de singuratate. Romania actualmente proeuropeana, proamericana, procapitalista, pro... pro... si mai ales preocupata de gravele probleme economice este putin sensibila (in general vorbind) la destinul fostei sale provincii. Dealtfel si sa vrea nu poate face multe pentru ca nu ea conduce hora europeana. Pe de alta parte spatiul slav constient de bogatia resurselor sale este arogant si cu ochii mai ales la bacnotele verzi si albastre cu miros de capitalism. Pentru slavi si interesele lor Basarabia nu reprezinta mare lucru. Cu toate acestea destinul acestui topos drag inimii mele, este dat de Dumnezeu tocmai pe acest paradox: voi oamenii acestui colt de rai, sunteti chemati de Dumnezeu spre o adancire si o definire spre interior si nu spre exterior.
     Voi, basarabenii sunteti chemati sa construiti pe verticala si nu pe orizontala un monument de cultura si spiritualitate in ciuda tuturor limitelor exterioare. Sunteti privilegiati ca puteti sa va definiti si sa definiti lumea data voua de Dumnezeu asemeni lui Adam odinioara, fara sa fiti implicati in diverse contexte globalizante din acest tulbure postmodernism. Coborand in iadul smereniei si al suferintei si inviind cu Hristos, al doilea Adam, va veti ridica deasupra nevoilor - vorba lui Creanga, va veti transfigura trecand de la moarte la viata, pentru ca intalnirea cu Hristos este invierea noastra. Si apoi unde l-a pierdut omul pe Dumnezeu? In rai. Unde l-a regasit? In iad. Tot acolo il veti regasi si voi, basarabenii, pe Dumnezeu - in iadul umilintelor, marginalizarilor, lipsurilor, etc. In aceasta suferinta il veti gasi pe Cel care stie ce este suferinta cel mai bine. Nu ratati aceasta intalnire!
     Sunteti chemati de Dumnezeu sa adanciti sensurile vietii si ale lumii iesind din limitarile acestei lumi adica sa depasiti cu bunatatea sufletului si cu profunzimea gandirii impartirile lumesti deloc favorabile voua. Cauta, prietene drag, sa iei aminte la sfatul meu: iesi din romantismul politic unionist si incearca sa dai o definitie nobila cuvantului "basarabean" - scoate-l daca poti de sub apasarea provincialismului si innobileaza-l cu harul dat tie de Dumnezeu. Iesi in tiparele acestei gandiri, cauta-ti linistea si pacea in rugaciune si vei primi cetatenia cea cereasca. Cateodat nu simti ca sfintii nu au tara? Ei s-au ridicat deasupra oamenilor si a jocurilor lor politice, militare, economice, sociale. Destinul unei enclave si cred ca uneori chiar si oamenii sunt enclave de singuratate, este martiriul, moartea si invierea. Trebuie sa murim vietii acesteia ca sa inviem in Hristos, cu Hristos ca sa nu mai fim singuri caci "nu este bine sa fie omul singur pe pamant" ne spune Sfanta Scriptura.
     Am lasat la urma greul, prietene drag, pentru ca sa meditezi mai mult asupra lui sa-l mistui ca pe un fir de anafura. Cea mai adanca menire a Basarabiei este chemarea sa de a ierta si trecutul ce se reflecta in prezent si pe noi fratii care nu am plans suficient inaintea Domnului pentru voi.
     Binecuvinteaza si iarta,
          Marian