Iubește-mă Doamne când o merit cel mai puțin pentru că atunci am nevoie cel mai mult!

Framantatura de cuvinte ... nerostite













joi, 11 august 2011

Furtunile pe marea vietii


     Pentru mine, care m-am nascut si am crescut la Constanta pe coasta Marii Negre, furtuna a insemnat o minunata si inspaimantatoare dezlantuire a naturii, un amestec indefinit de aer si apa sfasiat din cand in cand de sfulgere. Ce fascinante, ce splendide furtuni erau acum 20, 30 de ani ! Cu siguranta pentru mine ele prevesteau pe cele sufletesti infinit mai vijelioase si mai devastatoare, cele care nu s-au vazut si nu s-au auzit in afara dar care au fost adevarate incercari ale barbatiei. Ele m-au calit si m-au format asa cum sunt astazi cu bune si cu rele, ele mi-au ascutit simtul orientarii spre farul si portul vietii adevarate, plenare, ele m-au ajutat sa ma definesc si sa ma cunosc cu adevarta mai in adanc. Ele m-au facut sa-l admir pe minunatul Ulise Odiseu la 11 ani si tot ele m-au aruncat la un moment dat, pe la 17-18 ani, epuizat sufleteste si trupeste ca dupa un naufragiu in chilia parintelui Arsenie Papacioc de la Techirghiol care m-a readus la viata ferm. Cu o miscare de brat pe care flutura rasa mi-a aratat colectia P.S.B. pe care o avea in chilie. Acolo voi gasi explicatiile adevarate si arta marinaritului pe corabia bisericii. A fost ultima intalnire si cea mai importanta din viata mea - cea care la acel moment mi-a trasat directia, azimutul vietii. Cea care m-a invatat sa nu ma tem de furtuni ci sa le iubesc, caci ele ma vor face om. Ce ar fi fost Ulise fara peregrinarile sale pe marile lumii si pe marea vietii? Fara furtunile cumplite ale istoriei Stefan cel Mare ar mai fi fost "Mare"?
     "Marea vietii vazandu-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alergand, strig catre Tine: scoate din stricaciune viata mea mult-milostive." (Molitfelnic - Slujba inmormantarii)  Pe marea vietii nu inotam ci alergam ca pe uscat, asemeni lui Petru si nu-i cerem lui Hristos sa ne salveze ci sa ne scoata din stricaciunea care ne impiedica sa ajungem la El calcand pe ispite si sa ne mantuim. Privind spre El cu credinta ca El ne este sprijin si nimeni altcineva nu vom inota ci vom alerga pe drumul esential de la corabia-Biserica spre Hristos Mantuitorul. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu